Traian Băsescu la Timişoara

Dragii mei, vin la Timişoara cu sentimentul că vin într-un oraş în care dacă nu ar fi fost revoluţie, eu nu aş fi fost preşedinte. Vă mulţumesc, timişoreni. Este inima Banatului, cum s-ar spune; dacă Ardealul este mintea, Banatu-i fruntea.

Dragii mei, Timişoara este oraşul de la care a pornit democraţia, oraşul care a promovat timp de 20 de ani democraţia şi este orasul care a fost în aceşti 20 de ani unul din marile obstacole împotriva revenirii comuniştilor. Vă mulţumesc!

La 20 de ani de la revoluţie, încă trăim într-un stat care a fost conceput de Ion Iliescu şi oamenii din apropierea lui. Cei cinci ani de mandat au fost cinci ani în care am încercat să schimb statul, în primul rând pentru a-l face un stat care să fie la dispoziţia cetăţenilor, şi nu un stat aşa cum l-a construit Iliescu la începutul anilor '90, un stat care ţine cetăţenii la dispoziţia lui.

V-am chemat pe dumneavoastră să decideţi în disputa dintre mine şi majoritatea parlamentară

Unul din obiective, şi este un obiectiv fundamental al modernizării statului, ţine de clasa politică. Împreună, în urma referendumului din 2007, am reuşit să introducem votul uninominal, nu în cea mai bună formă, dar cu forţa votului dumneavoastră, aţi obligat parlamentul să adopte Legea votului uninominal, la care vom mai lucra. Dar, zona care acum trebuie reformată este Parlamentul României. De aceea, pe 22 v-am chemat la un referendum care să rezolve două mari probleme: unu - parlament unicameral; doi - reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300. După reacţia dumneavoastră, înţeleg că veţi merge la referendum şi veţi vota "Da".

Oameni buni, foarte mulţi au spus "De ce acest referendum o dată cu alegerile prezidenţiale?". N-o să dau doar explicaţia simplă, aceea că este un drept al preşedintelui să consulte poporul care l-a ales, o să merg puţin mai departe. De cinci ani am încercat să conving toate partidele că avem nevoie de reforma clasei politice, că avem nevoie şi de reforma parlamentului. Au spus "Da" la consultări şi niciodată n-au vrut să schimbe nimic. Din acest motiv, în disputa dintre mine şi ei v-am chemat pe dumneavoastră să decideţi dumneavoastră pe 22 cine are dreptate, eu sau majoritatea parlamentară.

Din nou, când am anunţat acest referendum, televiziunile mogulilor au spus, "Băsescu iar face scandal, iar nu se înţelege cu bieţii parlamentari, cu majoritatea parlamentarilor". Dragii mei, vă aduceţi aminte Timişoara, 16 - 17 decembrie 1989? Televiziunile spuneau: "Nişte huligani fac scandal în Timişoara". La fel spun şi acum, sunt aceeaşi oameni, care atunci când le atingi interesele spun "Băsescu face scandal", exact cum voi făceaţi scandal pentru libertate la Timişoara acum 20 de ani.

Aş vrea să fie linişte, dar nu liniştea lui Iliescu

Vreau să ştiţi că aş vrea să nu fie niciun fel de dispută între mine şi majoritatea politicienilor. Aş vrea să fie linişte, dar nu liniştea lui Iliescu. La adăpostul liniştii lui Iliescu s-au făcut marile privatizări, am rămas şi fără ţiţei, s-au făcut privatizări frauduloase de mari societăţi. Acea linişte eu nu o vreau şi nu le-o dau nici lor şi, din păcate, nu v-o pot da nici dumneavoastră, pentru simplul motiv că dumneavoastră nu mai vreţi liniştea care era în timpul lui Iliescu şi a lui Adrian Năstase.

Dragii mei, repet, nu îmi place să fiu în dispută cu nimeni, iar faptul că ajung să fiu în dispută cu o majoritate din parlament, cu Ion Iliescu, cu Hrebenciuc, cu Vântu, cu Patriciu, cu Voiculescu este pentru că am înţeles că dacă eu tac, ei fac. Dacă eu tac, nu-mi fac cea mai elementară obligaţie pe care o am ca preşedinte ales de români, şi anume aceea de a vorbi deschis despre realităţi, de a spune "Nu" menţinerii unor năravuri care vin de dinainte de '89.

Sprijinul majorităţii românilor mi-a dat putere să lupt în numele vostru

Lupta mea nu este cu oameni, lupta mea este cu mentalitatea unei majorităţi parlamentare, care trebuie să înţeleagă că ori se pune în slujba celor care i-au ales ori, dacă nu, cu mine vor fi oricând în conflict. Vă promit că atunci când voi dobândi al doilea mandat, pentru că îl voi dobândi pentru că aşa vreţi dumneavoastră, nu pentru că vreau eu, atunci când voi dobândi al doilea mandat, obiectivul meu major va fi să continui procesele începute în primii cinci ani de mandat. Nu vă promit însă linişte. Dacă ei vor continua să se opună reformării statului român, nu am cum să asigur liniştea. Voi continua să lupt, să mă bat pentru ceea ce românii îşi doresc, chiar dacă asta va însemna să continui să am dispute cu o majoritate parlamentară care nu-i respectă pe cei care au ales-o.

Vă asigur că îmi este greu. Nu mi-a fost uşor cinci ani să fiu într-o presiune extraordinară a majorităţii parlamentare şi, în acelaşi timp, cu o presiune uriaşă a mass-media, dar am ştiut tot timpul că majoritatea românilor sunt alături de mine, iar acest lucru mi-a dat putere să lupt în numele vostru.

Bătălia nu este cu Mircea Geoană, ci cu Ion Iliescu

Se apropie alegerile. 22 este o dată importantă şi pentru că sunt alegeri prezidenţiale, nu numai pentru că este referendum. Dar am sentimentul, pe care cred că şi mulţi dintre dumneavoastră îl au, că nu mă confrunt cu Mircea Geoană. Mircea Geoană este un paravan, în spatele căruia se află Ion Iliescu, Voiculescu, Patriciu, Vântu şi Hrebenciuc şi, bineînţeles, un Mircea Geoană garantat Vanghelie. Eu nu-l voi învinge pe Mircea Geoană, ci pe Iliescu. Iliescu vrea să continue să-şi exercite puterea având în faţa lui paravanul numit Mircea Geoană. De aceea, bătălia mea nu este cu Mircea Geoană, ci cu Ion Iliescu. Pe el am să-l bat pe 22 noiembrie şi am să-l lecuiesc de putere.

Câteva elemente ale mandatului meu

Dragii mei, foarte mulţi spun că nu s-a făcut nimic în timpul lui Băsescu. N-aş vrea să pierdem mult timp spunându-vă ce s-a întâmplat în mandatul meu, dar câteva elemente le voi spune în faţa dumneavoastră. În 2004 eram încă departe de UE, în 2005 am semnat acordul de intrare în UE la Luxemburg, iar la 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a UE.

Tot în mandatul meu s-a introdus cota de 16% asupra veniturilor. Va trebui ca atunci când ne vom relua creşterea economică, probabil în 2011, o creştere consolidată, să analizăm reducerea acestei cote măcar la 14%.

Tot în mandatul meu - am considerat că dau satisfacţie unui mare număr de români - am avut curaj să mă duc în faţa parlamentului cu o majoritate încă nostalgică şi să condamn crimele comunismului.Acolo am condamnat inclusiv acţiunea statului la Timişoara şi peste tot în România, acolo unde Armata şi Securitatea au fost scoase împotriva poporului român. Am luat... Am scos din arhivele fostei Securităţi două milioane de dosare, le-am dat CNSAS-ului, două milioane de suflete care pot să vadă cum au fost supravegheaţi, cum au fost turnaţi, cum au fost minţiţi, cum au fost păcăliţi în timpul comunismului, iar acest lucru, dacă ar fi fost uşor, îl făcea şi Emil Constantinescu. N-a fost uşor, am stârnit mânia fostului regim, ca de altfel şi cu condamnarea comunismului, dar aveam o obligaţie morală faţă de români să fac aceste lucruri şi le-am făcut fără să ezit, cu toate consecinţele "scandalului", aşa cum a fost definit de televiziunile mogulilor.

Tot în acest mandat, dacă ne referim la cum trăim, şi o spun deschis, nu sunt eu mulţumit de cum trăiesc românii. Şi, totuşi, nu mai suntem ca în 2004. Salariul mediu a crescut de la 800 de lei la 1.800 de lei, pensia medie a crescut de la 231 de lei la 700 de lei. Deci, ceva s-a făcut. Repet, nu trăiţi bine, dar e mai bine puţin decât în 2004 şi am curaj ca şi în continuare să vă doresc din tot sufletul "Să trăiţi bine!". Să trăiţi bine români, timişoreni, şi toţi cei care vă aflaţi în Piaţă.

Mulţi spun că "vai de politica noastră externă". O copilărie. Este pentru prima dată când România este stabilă în politica sa externă. Nu fără o politică externă stabilă s-a reuşit ca cel mai mare summit NATO din istorie să se desfăşoare la Bucureşti şi trebuie să vă spun că am avut şi mândria personală ca cel mai puternic om al Planetei să plece de la Bucureşti şi să petrecem împreună câteva ore la malul Mării Negre, atât de dragă mie, prin naştere şi prin meserie.

Tot în politica externă, România a câştigat cel mai important proces de la război încoace, procesul de la Haga, prin care ne-am redobândit drepturile asupra Platoului continental al Mării Negre. Am câştigat în faţa Ucrainei, pentru că trebuia făcută o reparaţie a istoriei pe care alţii au trădat-o.

În mandatul meu nu mi-au fost indiferenţi românii din afara frontierelor, dar, în mod deosebit, românii de lângă noi: românii din Serbia, românii din Moldova, românii din Ucraina. Pentru ei am modificat Legea cetăţeniei, în aşa fel încât să-şi poată dobândi mult mai uşor cetăţenia părinţilor lor şi a părinţilor lor. Sunt mândru de acest lucru, românii de lângă noi, românii din jurul frontierelor pot beneficia de statutul de cetăţean, aşa cum fiecare român beneficiază.
România viitorului

Nu aş rămâne foarte mult timp la ce s-a făcut, pentru că ne-ar lua vreme să discutăm. Aş vrea să vedem puţin România viitorului, o Românie pe care împreună să o proiectăm către anul 2050, să ştim ce vrem pe termen lung. Şi cred că mandatul următor trebuie să declanşeze câteva lucruri care ţin de România noastră, România viitorului.

Prioritatea majoră rămâne reformarea statului

Spre exemplu, prioritate majoră râmâne reformarea statului şi a instituţiilor statului, punerea instituţiilor statului, inclusiv Parlamentul României, la dispoziţia românilor. Trebuie să modificăm conceptul de stat pe care ni l-a lăsat Ion Iliescu, un stat greoi, un stat care îşi ţine cetăţenii la dispoziţia lui. Dar modificarea statului nu trebuie să rămână un termen generic, modificarea statului înseamnă modificarea instituţiilor şi procesul a început cu mare curaj sub conducerea premierului Emil Boc, înseamnă un stat flexibil, înseamnă un stat care are mai puţine instituţii şi mai puţină birocraţie - bravo Emil Boc! -, înseamnă un stat cu un sistem de educaţie modern şi Emil Boc a trimis legea care se află acum la Curtea Constituţională, înseamnă un stat în care salariile să fie echitabile pentru toţi, înseamnă un stat în care pensiile să fie echitabile pentru toţi, înseamnă un stat în care toţi să aibă acces la sănătate, înseamnă un stat în care să putem vorbi despre echitate - un cuvânt pe care am început să-l uităm.

Şanse egale pentru copiii din mediul rural

Dar priviţi la ce se întâmplă la noi, care sunt şănsele unui copil care învaţă în mediul rural faţă de un copil care învaţă la oraş. Doar 2% din copiii din mediul rural ajung la facultate. N-o s-o rezolvăm în cinci ani, dar trebuie să începem să dăm şanse egale şi copiilor din mediul rural.

Trebuie să reformăm agricultura pentru a nu mai avea un mediu rural sărac

Uitaţi-vă, pentru că vorbim de echitate, la şansele femeilor din mediul rural - n-au aproape nici o şansă. Nu spun că la oraş s-au rezolvat toate lucrurile din punct de vedere al şanselor femeilor, dar dacă privim la ce se întâmplă în mediul rural, trebuie să fim de acord că avem obligaţia să creăm condiţii ca şi femeile din mediul rural să aibă şanse să aibă un serviciu, să aibă o posibilitate să plece de lângă casă, de lângă găini, de lângă animale, să plece de lângă muncile grele şis ă câştige un salariu. Acest lucru îl vom putea face dacă reformăm agricultura. Este una din priorităţile majore pe care le-am propus guvernului şi care, vă asigur, se reflectă în proiectul de buget al anului 2010.

Avem nevoie ca în mediul rural să amplasăm întreprinderi mici şi mijlocii, care să valorifice producţia din mediul rural, iar aceste mici întreprinderi vor crea locuri de muncă pentru tinerii satului, locuri de muncă pentru femeile din sat şi vor crea plusvaloare în mediul rural. Dacă nu facem acest lucru cu bani europeni şi cu bani din bugetul de stat, mediul rural va rămâne sărac. Pentru că va trimite la oraş producţie agricolă brută, nevalorificată. Vin săracii cu laptele la piaţă şi iau câţiva bănuţi pe litru. Vin cu porcul viu la piaţă şi iau câţiva lei pe kilogramul de porc viu. De la mediul rural trebuie să plece nu lapte, ci produse lactate - brânză, caşcaval - pentru că aşa se lasă plusvaloarea în mediul rural. Din mediul rural trebuie să plece mezeluri - şuncă, şi nu porcul viu. Cât timp nu se va întâmpla acest lucru, mediul rural va fi condamnat la sărăcie, iar eu vă chem pe dumneavoastră, pe toţi românii, la solidaritate cu mediul rural.

Solidaritatea înseamnă să acceptăm să dirijăm mai multă sursă financiară în mediul rural, pentru a împlini aceste obiective minimale. Repet, n-o să industrializăm toate comunele României în cinci ani, dar avem obligaţia să începem în următorul mandat, pentru că altfel, perspectiva mediului rural se îndepărtează de prosperitate.

Prima valoare pe care trebuie să o recuperăm este patriotismul

În acelaşi timp, dragii mei, avem un lucru pe care trebuie să începem să îl recuperăm, pentru că vorbim despre o Românie a valorilor. Şi prima valoare pe care trebuie să o recuperăm este patriotismul. Mă uit zilnic la emisiuni televizate. Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu vezi câte un sclifosit care vine la televizor şi spune că îi e silă de ţara lui, că s-a săturat de ţara lui, că nu mai vrea să trăiască în ţara lui, că ţara lui e ultima.

Dragii mei, în primul rând, nu suntem ultima, dar suntem printre ultimii intraţi în UE. Cum să nu îţi iubeşti ţara, când îi ştii istoria? Cum să nu îţi iubeşti ţara, când îi ştii cultura? Cum să nu îţi iubeşti ţara, când ştii prin câte a trecut acest popor de la formarea lui? Coborâşuri, suişuri, dar de fiecare dată acest popor şi-a găsit resursa să devină liber, să fie puternic, deşi a fost înconjurat de trei imperii: Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Turc, Imperiul Rusesc. Cu toţii am reuşit până la urmă să o scoatem la capăt şi niciodată, prin negocieri şi prin forţa acestei naţiuni, care a ştiut să se bată pentru libertatea ei. Şi atunci, cum să nu fii mândru de ţara ta? Uitaţi-vă la cămaşă, uitaţi-vă la jocurile noastre populare, uitaţi-vă la tradiţiile poporului român! Cum să nu fii mândru de ţara asta?

Dragii mei, mie nu mi-a fost niciodată ruşine cu ţara mea. Întotdeauna când îi văd drapelul, când îi văd însemnele statului român, mă cuprinde emoţia. Când vă uniformă de militar sau militar căzut la datorie, ştiu că sunt parte a tradiţiilor şi istoriei acestui popor. Mă emoţionează.

Îmi aduc aminte când eram pe navă, în fiecare dimineaţă, la răsăritul soarelui, se ridica tricolorul la catarg. Parcă se înviora tot echipajul. Din păcate, seara trebuia să îl coborâm, dar nu rămânea pus într-un sertar. Fiecare om din echipaj îşi lua tricolorul în sufletul lui şi îşi făcea serviciul, fie că era în cart, la maşini sau pe puntea de comandă. Iar dimineaţă îl luam din nou din suflet şi îl puneam la catarg. Asta aş vrea să simtă fiecare român: mândria de a fi român. Dreptul de a fi mândri de istoria noastră, de cultura noastră şi de viitorul nostru împreună! Este o valoare pe care trebuie să o luăm de la noi şi să o dăm tinerei generaţii, pentru că aşa a trăit acest popor, fiind mândru de el.

Trebuie să restabilim solidaritatea

Dragii mei, o altă valoare pe care trebuie să o restabilim este solidaritatea. Solidaritatea între noi. Parcă această perioadă de tranziţie, care a fost grea, ne-a adus în situaţii dificile şi la serviciu, şi acasă. Dar tranziţia a trecut. Este timpul să revenim la valorile noastre. La a fi prieteni între noi, a nu ne pizmui unii pe alţii. La a fi mândri de comunitatea în care trăim, aşa cum sunt mândri timişorenii de oraşul lor. Acest sentiment aş vrea să îl aibe orice comunitate. Sentimentul de mândrie că sunt timişoreni este un sentiment pe care şi eu îl am, că sunt constănţean, pe care şi cel de la Arad îl are, că este arădean, pe care şi cel de la Adâncaţi trebuie să îl aibe, pentru că este din Adâncaţi. Şi când vom fi mândri fiecare de comunitatea în care trăim, cu siguranţă vom fi mândri şi de această uriaşă comunitate care este România. Vom fi mândri că suntem români şi trebuie să începem cu a fi mândri de localitatea în care trăim. Vă mulţumesc mult!

Dragii mei, am putea vorbi mult despre valorile pe care trebuie să ni le asumăm şi vreau să ni le asumăm toţi, pentru că am trecut de perioada de tranziţie. Cei care aveţi calculatoare acasă, vă rog intraţi pe site-ul meu, www.basescu.ro şi veţi vedea tot programul. Dar înainte de a încheia şi de a vă spune "la revedere", vreau să ne despărţim cu mine spunându-vă două lucruri care mi se par esenţiale.

Nu îl voi lăsa pe Iliescu să îşi exercite din nou puterea

În primul rând, acela că pentru nimic în lume nu îl voi lăsa pe Ion Iliescu să-şi exercite din nou puterea asupra acestei ţări. Am văzut la depunerea candidaturii, Mircea Geoană şi-a depus candidatura înaintea mea şi la ieşire - staţi să vă spun povestea. La ieşire de la Biroul Electoral Central era cot la cot cu dl Iliescu, iar dl Iliescu i-a spus: "Mircea, îţi predau ştafeta!" Ei, acest lucru nu trebuie să se întâmple. I-o fi predat ştafeta lui Mircea Geoană, dar Mircea Geoană aleargă într-o direcţie greşită, nu în direcţia câştigării alegerilor. Aşa că vă asigur că voi face tot ce ţine de mine pentru ca Mircea Geoană să rămână cu ştafeta lui Iliescu în mână degeaba.

O să trecem peste criză

Al doilea lucru - şi cu asta închei - ţine de ce ni se întâmplă astăzi. Suntem într-o perioadă de criză economică, care nu afectează doar România, ci afectează toată lumea. O să trecem peste ea. La anul, în trimestrul II, o să ne reluăm creşterea economică. Dar vreau să vă asigur că eu privesc la această criză ca la o furtună şi mă simt comandant pe cea mai mare navă pe care am comandat vreodată. Iar această navă are numele sfânt "România". O navă care are la bordul ei un echipaj de 22 de milioane. O navă şi un echipaj care au un comandat ce ţine ferm mâna pe cârmă şi va duce nava dincolo de furtună, în port liniştit. Eu am încredere în echipajul navei România! Să aveţi şi voi încredere în comandantul navei! Vă mulţumesc! Vă mulţumesc la toţi! La revedere! Ne vedem şi ne auzim pe 7 decembrie, atunci când voi începe al doilea mandat. La revedere! La revedere! La revedere!